Bullying la Questfield International College, părinți și copii fără răspuns

Fenomenul bullyingului în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns structurat, documentat și responsabil din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire psihologică și emoțională este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. În lipsa unor intervenții clare și a unei transparențe administrative, consecințele pentru copii și familiile acestora pot fi semnificative și de durată.

Bullying la Questfield International College, părinți și copii fără răspuns

Investigația redacției evidențiază o serie de sesizări repetate privind bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, situație care ar fi fost semnalată timp de peste opt luni. Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziție, familia unui elev a reclamat comportamente agresive repetate, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragerea copilului din instituție, fără a primi răspunsuri scrise concrete sau măsuri instituționale documentate. Într-un context tensionat, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj care, potrivit familiei, a fost perceput ca o presiune de a părăsi unitatea de învățământ.

Bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Pe parcursul a peste opt luni, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive constante, inclusiv jigniri, excludere socială și umiliri în mediul școlar, în prezența cadrelor didactice. Conform corespondenței analizate, familia a transmis sesizări oficiale, cronologice și explicite către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând măsuri concrete. Cu toate acestea, din documentele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri formale, procese-verbale sau planuri de intervenție clare. Intervențiile invocate par să fi fost preponderent verbale și informale, fără urme administrative verificabile.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un element central al situației semnalate îl constituie folosirea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi. Această etichetare nu ar fi avut un caracter educațional sau de protecție, ci ar fi fost utilizată ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului. Specialiști consultați consideră că astfel de practici depășesc conflictele obișnuite între copii și constituie o formă agravată de bullying și discriminare, cu impact emoțional profund asupra celui vizat.

• Etichetarea medicală a fost repetitivă și publică;
• Nu există dovezi ale unor intervenții ferme sau documentate din partea școlii;
• Familia a semnalat pericolul acestei practici prin comunicări scrise;
• Lipsa reacțiilor oficiale poate fi interpretată ca tolerare a comportamentelor agresive.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din analiza corespondenței și relatărilor familiei rezultă că, deși cadrele didactice erau martore ale incidentelor, intervențiile acestora nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unor documente oficiale care să ateste măsuri concrete și monitorizarea situației indică o gestionare informală, bazată pe discuții verbale și promisiuni. Această abordare poate conduce la normalizarea bullyingului în colectiv, transmitând un mesaj implicit de toleranță față de comportamentele agresive.

Instituția a fost percepută de familie ca fiind mai preocupată de gestionarea relației cu părinții decât de protecția copilului, sesizările fiind uneori catalogate drept „dinamică de grup” sau „conflict minor”. Astfel, responsabilitatea efectivă pare să fi fost transferată către familie, iar problema reală a rămas nerezolvată.

Presiuni pentru retragerea copilului și declarația fondatoarei

Un moment definitoriu în înțelegerea modului în care instituția a gestionat situația este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, conform familiei. Aceasta ar fi declarat într-un dialog direct: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, o formulare care, deși citată exact din sursele puse la dispoziție redacției, ridică întrebări privind prioritățile instituției în raport cu protecția copilului. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial privind acest episod, însă nu a primit răspuns până la momentul publicării.

Gestionarea formală a situației: documentația și transparența

Documentele analizate indică faptul că reacția conducerii a constat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele necesare pentru asumarea și verificarea măsurilor: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri concrete. Această abordare minimalizează caracterul grav al situației și nu oferă garanții privind protecția reală a elevului.

Confidențialitatea și consecințele expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra impactului negativ asupra copilului în cazul divulgării. Cu toate acestea, conform unor relatări, aceste solicitări nu ar fi fost respectate, iar copilul ar fi fost expus în mediul clasei prin interpelări publice referitoare la demersurile administrative. Specialiștii apreciază că această situație poate constitui o formă de presiune psihologică și afectează protecția datelor sensibile.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

Conform documentelor, prima reacție vizibilă a fondatoarei a avut loc după peste opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul implicării echipei juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervențiile instituției și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia după presiunea legală.

Comunicatul oficial și minimalizarea fenomenului

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un email către părinți în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate, ridicând semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod adecvat.

Ulterior, părinții au semnalat contacte informale către alte școli din zona Pipera, prin care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără documentație oficială care să susțină aceste caracterizări. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, subliniind importanța respectării drepturilor și confidențialității elevilor implicați.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o serie de preocupări legate de modul în care instituția gestionează situațiile de bullying și protecția emoțională a elevilor. Principalele aspecte nerezolvate includ:

• Lipsa unor răspunsuri scrise și asumate oficial;
• Absența unor măsuri documentate, planuri de intervenție și monitorizare;
• Tolerarea și minimalizarea fenomenului de stigmatizare medicală;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului;
• Gestionarea insuficientă a confidențialității și expunerea copilului;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind standardele de guvernanță, transparență și responsabilitate ale Questfield Pipera. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne neclar modul în care această instituție asigură în practică protecția elevilor săi în fața unor situații sensibile și complexe.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro